Reportaj: Ingineria unei afaceri de succes

În anii nouăzeci, Dorin Boboc pleca în America să-şi urmeze visul, acela de a deveni inginer în construcţii de avioane. A făcut facultatea la New York şi în scurt timp s-a angajat la una dintre cele mai mari companii producătoare de avioane militare şi submarine nucleare. Nu era o meserie uşoară, însă era pasionat de tehnica şi arta construcţiei de aeronave, iar cei trei ani petrecuţi la compania aerospațială Northrop Grumman au fost cea mai bună alegere pentru un început de carieră.

În mai puţin de zece ani, Dorin Boboc a dat New York-ul pe Bucureşti, avioanele pe învestiții financiare, apoi a făcut o schimbare și mai abruptă. A plecat din Bucureşti şi s-a mutat la Alexandria, în Teleorman, unde a pus umărul la conducerea afacerii de familie, respectiv ferma din localitatea Furculești dezvoltată de tatăl său. Echipa de comunicare a Titan Machinery a avut onoarea în decembrie să meargă la ferma Boboc & Co și să discute cu domnul inginer Dorin Boboc, Directorul General al acesteia.

Reporter: Spuneți-ne mai multe despre pasiunea dumneavoastră.

Dorin Boboc: Încă de când eram adolescent pasiunea mea era aviația. Am avut ocazia să merg în Statele Unite ale Americii să fac o facultate în domeniu și să mă fac astfel inginer proiectant de aeronave. După care, având un loc de muncă destul de bun în New York, s-a instalat o oarecare rutină, care nu-mi făcea bine. Sunt oameni care caută rutina, dar eu sunt omul care fuge de rutină. Îi vedeam pe colegii din jurul meu care aveau în jur de șaizeci de ani, iar eu aveam până în treizeci de ani și nu aveam stare să stau nici pe scaun. După ce m-am angajat în domeniu predam două seri pe săptămână la facultate - cursuri de proiectare, pentru că voiam să am și mai multă activitate.

R: Ce facultate ați absolvit?

D.B: Este o facultate specializată pe servicii pentru aviație, o facultate foarte mică de până la o mie de studenți - Vaughn College, lângă aeroportul LaGuardia în Queens. Rolul facultății este să ofere specialisți pentru nevoile locale. Ca atare, oferea tot felul de specialiști pentru cele două mari aeroporturi ale New York-ului, de la partea de mentenanță, partea de configurare, partea de servicii conexe, ș.a.m.d. Iar o nișă foarte îngustă era aceea de proiectare a aeronavelor.

R: De ce v-ați întors în România?

D.B: Au fost mai multe motive. Trebuia să luăm o hotărâre în familie, ori îi aduceam pe părinții mei acolo în America, ori mă întorceam eu. Iar acolo mă simțeam ca o rotiță într-un angrenaj uriaș, indiferent de cât de bun aș fi fost și cât de multe lucruri aș fi făcut, în marea schemă nu aveam cum să fac o mare diferență. Apoi îmi plăcea avântul pe care îl luaseră lucrurile în România și îmi doream să contribui, să construiesc ceva în țara mea.

R: Erați atras și de alt domeniu de activitate?

D.B: Visul din tinerețea timpurie a fost legat de bursă, de Wall Street, de piața financiară, așa cum visul din adolescență se lega de aviație. Astfel, am decis să fac un MBA (n.r. Master of Business Administration). Această decizie a făcut parte dintr-un complex de factori, printre care și revenirea treptată în afacerea familiei. Am avut ocazia să fac MBA-ul Româno-Canadian în 2003-2004, apoi mi s-a ivit oportunitatea să activez în domeniul de investiții financiare.

R: În acel moment ați început să vă implicați și în afacerea de familie, mai exact la ferma din localitatea Furculești, județul Teleorman condusă de tatăl dumneavoastră?

D.B: Eu nu eram implicat în mod direct în afacere pentru că, având serviciul ‘full-time’ în București, nu aveam foarte mult timp. Bineînțeles că eram implicat în chestiunile de familie și interveneau și discuțiile despre firmă, cunoșteam în mare mersul firmei. Eu m-am implicat în operațiunile de zi cu zi începând din vara anului 2010, când mi-am dat demisia de la compania de investiții, am venit aici și m-am apucat de treabă. 

R: Care este povestea acestei ferme ?

D.B: Povestea acestei ferme se leagă foarte mult de tatăl meu. Tata și-a petrecut cea mai mare parte a anilor optzeci la Furculești, CAP și complex taurine. Pe el l-a prins revoluția la conducerea Direcției Agricole Teleorman. În ultima perioadă a comunismului, datorită restructurărilor de la acea vreme, a ocupat o funcție în care responsabilitățile au crescut invers proporțional cu grila de salarizare. După revoluție a revenit acasă, la Furculești, unde și-a făcut o mică societate cu care presta servicii și lucra terenul familiei de câteva hectare.

R: Ce suprafață are ferma astăzi și ce tip de culturi exploatează?

D.B: Este o fermă pentru cultura mare, care are astăzi o mărime de 1425 ha. În acest an am avut grâu pe 750 ha. Rapița am pierdut-o pe toată datorită secetei și am semănat în primavară 600 ha floarea-soarelui, iar restul suprafeței cu porumb. Porumbul este o cultură de importanță mai mică pentru că nu obținem în mod constant rezultate bune din cauza secetei. Avem ani în care ne închidem pe 12 tone/ha și avem ani în care ne închidem pe 5 tone/ha și din cauza acestor fluctuații este o cultură cu importanță mai mică. Ca atare, culturile principale sunt grâu și rapiță semănate toamna și floarea-soarelui cu porumb (în măsura mai mică) semănate primăvara.

R: Tatăl dumneavoastră este inginer agronom cu ștate vechi. În perioada comunismului a fost unul dintre cei mai respectați ingineri agronomi din județul Teleorman.

D.B: Așa este. A avut întotdeauna rezultate foarte bune. A avut foarte multe provocări. A condus cațiva ani și complexul de îngrășare a taurinelor, aflat aici în comuna Furculești. Cei din conducerea de atunci, când întâmpinau o dificultate majoră, îl trimiteau pe tata. Apoi, a început afacerea de familie imediat după revoluție, mai exact în 1991. A vândut autoturismul familiei, a luat un tractor în rate și a început să lucreze terenul. Pe masură ce industria agricolă se destrăma în această zonă, el prospera, făcând meseria pe care o iubește și a iubit-o întotdeauna.

R: Pentru că ați atins acest subiect, spuneți-ne cu ce fel de utilaje ați început dezvoltarea fermei?

D.B: Am început, evident cu un tractor românesc U 650. Apoi tata a mers în 1996 într-un schimb de experiență în Câmpia de Vest, unde a văzut pentru prima dată tractoarele Steyr. Cred că erau primele astfel de tractoare aduse în România la momentul acela, cu un utilaj de pregătire a terenului foarte performant și cu o semănătoare performantă. A spus: “Nu se poate?! După ce am văzut așa ceva nu am cum să mai fac agricultură cu tractorul românesc.” ‘Și-a luat un Steyr de 170 CP cu semănătoare un an mai târziu și așa începe istoria noastră cu Steyr și apoi cu Case IH.

R: S-ar putea spune că ați pus afacerea pe roate.

D.B: Da, pentru că cele două tractoare Steyr au fost foarte bune, am fost mulțumiți din toate punctele de vedere. Și s-a continuat pe direcția roșie, respectiv utilaje Case IH cu precădere. În timp, bineînțeles ca un rol important pe lângă capacitatea managerială bună a tatălui meu au intervenit și subvențiile pe suprafață care au sprijinit foarte mult investițiile. Tata știa să facă profit din agricultură și fără subvenții, dar subvențiile îți permit să faci un plan de investiții. Știind că urmează să primești 160-170 de euro pe an pe ha îți poți permite astăzi să faci o achiziție a unui utilaj cu avans relativ mic, știi că vei plăti o sumă în rate pe următorii șapte ani și acest lucru îți oferă posibilitatea să finanțezi programul de investiții din subvențiile respective.

R: A fost un factor care a determinat afacerea să ia amploare?

D.B: Da. Dacă nu ar fi existat aceste subvenții s-ar fi făcut agricultură, dar investițiile ar fi fost mult mai mici, adică s-ar fi exploatat suprafețele mai puțin eficient, cu utilaje mai puține sau mai puțin performante. 

R: Ați început colaborarea cu Titan Machinery având deja experiență cu utilajele Case IH. Cum a fost?

D.B: În primul an colaborarea a fost destul de tulbure. Am început cu achiziționarea pieselor de schimb și cu serviciile de mentenanță. Apoi s-a dezvoltat bine, iar în prezent am achiziționat o serie de utilaje Case IH și Väderstad. Avem șase tractoare Case IH:  două unități JX 95,  Maxxum 125,  MX 285, Magnum 225, Magnum 340, o semănătoare Väderstad Rapid 400C și trei combine de recoltat Case IH: Axial-Flow 2388, Axial-Flow 2366, respectiv Axial-Flow 8240 care funcționează excelent și suntem foarte mulțumiți de ele. Aceste utilaje au fost achiziționate în perioada 1997 – 2019, practic putem spune că amploarea pe care a luat-o afacerea se identifică cu ‘brand’-ul Case IH.

R: Ce părere aveți despre aceste utilaje?

D.B: În primul rând raportul preț-calitate ni s-a părut întotdeauna foarte bun. Fiabilitatea a fost în general bună și foarte bună. Apoi relația de colaborare cu ‘service’-ul, dar și cu Titan Machinery în general este foarte bună. Sigur că întotdeauna este loc și de mai bine, dar în general suntem mulțumiți. Faptul că s-a deschis acest punct de lucru la Alexandria este foarte important atât pentru Titan Machinery, cât și pentru ferma noastră, astfel încât mecanici buni și pricepuți, atât de valoroși în ziua de azi, să nu mai stea pe drumul către noi și înapoi.

R: Ce planuri de viitor aveți?

D.B: Direcția pe care noi intenționăm să mergem este de a exploata cât mai eficient terenul pe care îl avem în lucru în acest moment, dar și utilajele la potențial maxim. În zona noastră oportunitățile de creștere a suprafeței sunt limitate. Avem în plan să dezvoltam și activități conexe, cum ar fi producția de sămânță certificată.

R: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

D.B: Nu numai că nu găsim forță de muncă, dar și investiția pentru formarea unui operator este din ce în ce mai mare. În această idee ne dorim să mergem pe strategia de simplificare a schemei de personal, păstrând, dezvoltând și remunerând foarte bine operatorii buni.

R: Cum descrieți relația pe care o aveți cu reprezentanții Titan Machinery locali?

D.B: Avem o relație foarte bună. Întodeauna când am avut nevoie de ceva am sunat și am primit un sfat onest și calificat de la domnul Adrian Dinu (n.r. Manager de zonă Titan Machinery). Acesta are experiență și cunoștințe solide și apreciez foarte mult tot ceea ce știe despre piață în ansamblu, nu doar despre utilajele vândute de Titan Machinery. În ceea ce privește automatizarea, avem din nou o colaborare bună cu domnul Octavian Matei (n.r. Manager GPS Titan Machinery).

R: Ce sfat aveți pentru ceilalți fermieri din România?

D.B: Cel mai important lucru este să fie buni gospodari și să fie foarte atenți la administrarea resurselor. Pentru că vedem în jurul nostru, odată cu afluxul de bani europeni, multe excese. Sunt fermieri care își achiziționeaza utilaje mult supradimensionate față de capacitatea necesară propriei ferme. Trebuie mai multă prudență și un plan de afaceri bine pus la punct.

Bogdan Constantin
PR & Communication Specialist