DOMENIUL UNUI AGRICULTOR AUTENTIC - Reportaj Titan Machinery

DOMENIUL UNUI AGRICULTOR AUTENTIC

_________________________________

Reportaj Titan Machinery în județul Galați

             La joncțiunea dintre Țara Românească și Moldova, în proximitatea localității Slobozia Conachi din sudul județului Galați se regăsește o fermă vegetală de două mii de hectare a unui tânăr iubitor de pământ și de tehnologie. Deși tânăr, domnia sa are o experiență profesională de aproape 30 de ani pe care a dedicat-o în exclusivitate agriculturii. A învățat silvicultură și a făcut de toate: legumicultură, zootehnie, cultură mare, iar astăzi administrează și o fermă piscicolă de cca. 580 ha la Vlădești, în dreptul localității Cahul din Republica Moldova.

Inteligent, cu o capacitate mare de efort fizic și intelectual susținut, întreprinzător și deschis situațiilor oportune și tehnologiilor de ultimă generație, Dumitru Ene a dezvoltat întreaga afacere agricolă din nimic. Fiind mezinul familiei, i-a urmat pe cei doi frați ai săi în acest meșteșug, însă el a fost cel care l-a dezvoltat cel mai mult, angrenând mai apoi întreaga sa familie în afacerea pe care o administrează.

Pasionat de vânătoare, mașini și tehnologie inteligentă, nu ratează niciodată ocazia să facă ceea ce îi place mai mult împreună cu cei dragi lui. Echipa de comunicare a Titan Machinery România a ajuns în ferma din localitatea Slobozia Conachi din județul Galați și a stat de vorbă cu administratorul acesteia, domnul Dumitru Ene, sau Tică, așa cum îi spun apropiații.

Reporter: Care este povestea dumneavoastră?

Dumitru Ene: Pot să spun că nu am un un alt istoric profesional în afară de agricultură. Nu am făcut niciodată altceva decât agricultură și nu am fost niciodată angajat la o altă firmă. Agricultura fiind principala activitate în România după 1990, am achiziționat un tractor românesc în 1991, apoi m-am hotărât să îmi iau permisul de conducere auto. În 1992 am terminat liceul de silvicultură. Am început să lucrăm cu acest tractor pentru șefii de asociație. Bineînțeles, pentru cei care mă mai primeau să prestez aceste servicii. În 1996 s-a început introducerea în România a erbicidelor și a îngrășămintelor în culturile agricole și mi-am extins activitatea.

Reporter: Întreprindeați și alte activități agricole pe lângă lucrările executate cu tractorul?

Dumitru Ene: Da, pe lângă aceste servicii, am avut și grădină de legume, am avut fermă de vaci și fermă de porci. Am făcut cam de toate. Am beneficiat și de legea grajdurilor gratuite prin anii 2000. După care a venit anul 2005 și odată cu el și promisiunea acordării subvenției de 50 de euro la hectar începând cu 2007. Și atunci am început să mă gândesc să iau pământ în arenda. Am strâns foarte mult pământ, cu 400 - 500 ha în fiecare an, timp de 3 - 4 ani.

Norocul meu a fost că, în 2006 am plătit 300 de kg pentru arendă. Pământul a fost luat în iarnă. Aveam două tractoare românești și un Case IH JX 95, doar atât. Dormeam câte o oră pe noapte, în rest numai și numai muncă. Nu știu de unde am făcut rost în acel an 300 de kg să plătesc arenda. Pe acea vreme cu 300 kg lumea era foarte mulțumită. Veneau atât de mulți oameni sa facă contract, încât nu aveam timp să fac hârtii. În 2009 aveam 1200 - 1300 ha și am ajuns astăzi la aproape 2000 ha.

Avem mai mult de 1000 de hectare irigate

Reporter: Câte hectare aveți în proprietate astăzi și câte aveți în arendă și care sunt principalele culturi pe care le înființați anual? Respectați un algoritm?

Dumitru Ene: Avem cca. 300 ha în proprietate și 1700 ha în arendă. Respectăm rotația culturilor în ideea în care avem timp să facem lucrările, dar în general mergem cu rapiță, orz, grâu, floarea-soarelui și porumb. Proporțiile sunt: 20-25% rapiță, 25% grâu, 25-30% porumb și restul floarea-soarelui.

La rapiță avem acum 500 de hectare înființate, dintre care 300 ha sunt irigate. M-am străduit însă, și am mai adăugat în acest  sfârșit de an încă 100 de hectare la irigat, pentru că răsărirea acolo a fost cu probleme și au rămas astfel doar 100 ha la neirigat.

Anul trecut am avut 500 de hectare de orz și 500 de hectare grâu. Anul acesta am crescut suprafața cultivată cu grâu și am scăzut suprafața cultivată cu orz. De asemenea, avem 550 de hectare cultivate cu porumb irigate integral, restul este floare-soarelui, aproximativ 200 de hectare. La acest moment aș vrea să renunț la cultura de floarea-soarelui, iar în următorii ani aș vrea să o scot definitiv.

Reporter: Dispuneți și de terenuri irigate. Cum apreciați această investiție?

Dumitru Ene: Da și este un sistem proiectat și dezvoltat cu finanțare în regie proprie. Avem mai mult de 1000 de hectare irigate. Așa cum spuneam, în acest an am irigat 300 ha de rapiță, iar alte 200 ha de rapiță le-am înființat în teren neirigat, să testăm dacă iese ceva. Dar, pentru că prognoza a fost total nefavorabilă, am început să irigăm încă 100 de hectare din aceste 200 înființate inițial fără irigare.

La noi în zonă a fost foarte, foarte rău din punct de vedere meteo. Dacă la floarea-soarelui treierai 100-200 kg/ha, restul a fost 0. Au fost câteva situații mai aparte în ceea ce privește culturile premergătoare prin care s-au scos 200-300 kg/ha de grâu.

La rapiță avem competiție destul de mare între mai mulți hibrizi de la producători aflați în concurență. Diferențele între teren irigat și teren neirigat sunt enorme. Anul trecut de exemplu am avut 5-6 tone producție la orz în teren irigat si 0 tone producție la rapiță în teren neirigat.

Reporter: De ce fel de tehnologie de irigare dispuneți?

Dumitru Ene: Avem un sistem de irigații prin tambur. Avem 29 de tamburi în total. Am început să-i achiziționăm din 2012 și am continuat până în 2019. Suntem un grup de 3-4 fermieri care practică acest sistem de irigații în zonă. Intenționez să dezvolt acest proiect și să măresc suprafața de teren irigat în continuare și să schimb într-o oarecare măsură și sistemul de irigare de pe tambur pe pivot, în ideea în care forța de muncă mai trebuie redusă. Iar pivotul are alte funcții și poate lucra mult mai mult decât tamburul.

Vom începe să trecem de pe un sistem pe celălalt mai performant. Bineînțeles, vom încerca să mărim și suprafața de teren irigat acolo unde se poate, dar vom schimba puțin și sistemul de irigare. Sperăm anul acesta să achiziționăm vreo 5 pivoți, să înlocuiască tamburul.

De când am luat semănătorile Väderstad numai eu mă ocup de semănat

Reporter: Când a început colaborarea cu Titan Machinery și cum a decurs?

Dumitru Ene: Colaborarea a început în 2013, când am achiziționat o combină Case IH Axial-Flow 8230 și o mașină de erbicidat autopropulsată Tecnoma Galaxy de 36 de metri, concomitent. Apoi am continuat cu Titan Machinery, achiziționând semănătoarea de păioase Väderstad Rapid A600S cu care am executat deja 4 campanii cu aproximativ 1500 ha în fiecare campanie. Am semănat rapiță, orz și grâu, în proporții relativ egale, de câte  500 ha fiecare. De asemenea, am mai achiziționat și un buldoexcavator CASE CE 580T și o semănătoare de precizie pentru prășitoare, Väderstad Tempo L 16.

Reporter: Înainte să achiziționați semănătoarile Väderstad cu ce tip de semănătoare ați lucrat?

Dumitru Ene: Înainte de a achiziționa semănătorile Väderstad am lucrat cu semănători românești de la Craiova. Dar pe semănătorile românești nu urcam eu personal. De când am luat semănătorile Rapid și Tempo numai eu mă ocup de aceste operațiuni. Cu Väderstad Rapid A600S de exemplu, lucrez 1500 ha anual, toamna. Iar faptul că lucrez atât de mult numai eu cu ea, este pentru că îmi place.

Cu semănătoarea Väderstad Tempo L de 16 rânduri, întru-un dus-întors la semănat porumb execut 3,2 ha. Am semănat și pe timp de noapte. Începeam în jur de ora 10 dimineața și semănam până la orele 22-23. Lucrarea o efectuam cu autopilot, personal. Răsărirea era perfectă. Nici nu avea cum să fie altfel în teren lucrat toamna, iar dacă adaptezi și adâncimea de semănat, totul iese așa cum trebuie.

semănătorile Väderstad reprezintă vârful în tehnica de astăzi

Reporter: De ce ați ales utilajele marca Väderstad?

Dumitru Ene: În 2013 am cumpărat un cultivator Väderstad Top-Down cu o lățime de lucru de 6 metri. Mi-a plăcut cum au rezistat materiale din care este construit, mai ales piesele de uzură. De când l-am cumpărat nu a fost nevoie de intervenții asupra lui,  sau de suduri pe el, nu au fost probleme să se rupă ceva, nimic. Chiar și acum este într-o stare bună de funcționare. Doar o singură dată i-am schimbat discurile, în rest a făcut zeci de mii de hectare fără nicio problemă. Mi-a plăcut această rezistență a materialelor și designul utilajului, motiv pentru care am mers pe Väderstad în continuare.

Un alt factor care mi-a plăcut foarte mult în ceea ce privește semănătorile Väderstad a fost acela că tasarea lucrării o face după semănare, nu înainte cum se întâmplă la alte semănători. Precizia este foarte, foarte bună, iar viteză este mare. Cu Väderstad Tempo L 16 am semănat în această campanie aproape 800 de hectare în 5-6 zile cu o viteză medie de peste 15 km/h. Ambele semănători lucrează foarte bine, sunt utilaje cu care îți faci treaba.

Reporter: Cum descrieți colaborarea pe care o aveți astăzi cu echipa Titan Machinery România? Care sunt primele lucrurile la care vă gândiți în ceea ce privește Titan Machinery?

Dumitru Ene: Colaborarea este foarte bună, progresivă. În ceea ce privește partea de service am avut probleme, așa cum acestea pot apărea la orice utilaj, dar care s-au rezolvat în timp util. Cel mai important este timpul, viteza de reacție și disponibilitatea pieselor de pe stoc. Colaborarea cu echipa comercială o pot descrie ca fiind una apropiată, de prietenie, cu multă voie bună.

Apoi, desigur, Titan Machinery are un portofoliu de produse variat, unele dintre ele fiind vârf tehnologic, utilaje de foarte bună calitate în general, utilaje pe care te poți baza în orice situație. Un fermier are de unde alege și sunt utilaje pe care se merită să le alegi, așa cum au fost în cazul meu semănătorile Väderstad. Din punctul meu de vedere semănătorile Väderstad reprezintă vârful în tehnica de astăzi, deși eu nu obișnuiesc să pun astfel de etichete.

Reporter: Ce ne puteți spune despre miniferma de struți pe care o aveți. Este o pasiune sau mai mult o afacere?

Dumitru Ene: Este câte puțin din fiecare, dar pasiunea nu ar fi existat dacă nu ar fi fost gândită ca o afacere, pentru că este foarte costisitoare. La început am avut 100 de struți, i-am vândut aproape pe toți, am avut și puține pierderi, dar acum am rămas doar cu 3 exemplare. Cel mai mult s-au vândut la abatoare de struți din țară, în zona aceasta nu se vând.

Reporter: Cum vă descurcați cu forța de muncă insuficientă?

Dumitru Ene: Avem opt angajați permanenți în acest moment, dar ne descurcăm. Deși este mai greu cu forța de muncă în zonă, atâta timp cât mă implic personal, nu rămân cu treburile în urmă. Eu mă implic personal în toate activitățile. De exemplu, singurul utilaj pe care nu operez în această fermă este un buldoexcavator CASE CE, achiziționat în 2014 și o autopropulsată, în rest merg cu toate.

Ne-am amortizat investiția în irigații în primii 2-3 ani

Reporter: Ce planuri de viitor aveți? Urmăriți să dezvoltați și suprafața agricolă?

Dumitru Ene: În primul rând aș vrea să continui cu dezvoltarea tehnologiei. În ceea ce privește suprafața cred că este suficient în momentul acesta. Nu dau înapoi la nevoie, dar nici nu mă străduiesc să cresc. Principala tehnologie va fi dezvoltarea sistemelor de irigat, apoi pe partea de utilaje am vorbit cu reprezentanții Titan Machinery despre câteva utilaje pe care mi le-aș dori.

Reporter: Ce recomandări aveți pentru tinerii care doresc să se apuce de agricultură?

Dumitru Ene: Curaj și tupeu. Cu toate că primul, al treilea sau al cincilea an nu vor fi mulțumiți. Nu știu dacă mulțumirea va veni prea curând. Dar dacă n-au voință și nu se vor implica total, rezultatele nu vor veni niciodată. Sunt foarte multe aspecte pe care trebuie sa le ia în calcul și este destul de dificil. Sunt cei doi factori pe care nu-i putem controla: temperatura și umiditatea. Cu irigatul controlezi ceva. Trebuie sa ai puțin noroc și la irigat, după care intervine temperatura. Anul acesta noi am avut un noroc chior vizavi de polenizarea la porumb. Am avut o polenizare aproape perfectă, dar au fost 28 de grade, câteva zile nu a sărit temperatura de 30 de grade, un vânt care a adiat ușor, nu am intrat cu irigatul.

Reporter: Este rentabilă investiția în sisteme de irigații?

Dumitru Ene: Noi ne-am amortizat investiția în primii 2-3 ani. Iar dacă luam în calcul anul agricol trecut, cred că nici nu mai încape discuție. Nici nu vreau să fiu în pielea unui fermier care anul trecut nu a scos combina din curte. A fost o situație care a creat multă supărare anul trecut. În timp ce eu treieram alți fermieri erau la mare. Când am început să investesc în irigații unii râdeau de mine: „ce știe domne ăsta să facă?!” și acum au venit mai mulți să vadă sistemul, nu numai de la noi din sat.

Reportaj realizat de Bogdan Constantin
PR & Communication specialist